12/22/2009
12/02/2009
O poveste despre libertate, de Andrea Varga
Istoricul maghiar Andrea Varga, în colaborare cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România prezintă, într-o nouă expoziţie documentară de curând inaugurată, documente şi fotografii despre istoria recentă a ţărilor est-europene. Mai precis, expoziţia intitulată " O poveste despre libertate" documentează evenimentele care au avut loc acum 20 de ani, la căderea Cortinei de Fier.
"Soarta şi libertatea noastră nu sunt independente de cele ale celorlalţi nici în spaţiu, nici în timp: nici în România, nici în Europa, dar nici acum şi nici în istoria viitorului”, a declarat istoricul Andrea Varga despre această expoziţie, citată de jurnalistul Daniel Tronaru.
Fotografiile şi documentele inedite prezentate publicului în cadrul expoziţiei, provin, în principal, din arhivele principalelor instituţii europene şi a postului de radio Europa Liberă.
"1989 a fost anul în care popoarele din estul Europei şi-au câstigat libertatea, negând oranduirea social-politică de tip bolsevic. Despre această lupta şi despre solidaritatea, de la acea vreme, dintre Estul si Vestul Europei povesteşte, tuturor cetăţenilor liberi ai Uniunii Europene, expoziţia recent inagurată la sediul Reprezentantei UE la Bucureşti", a spus Varga.
Expoziţia va fi deschisă între orele 10 şi 18, de luni până duminică, până la sfârşitul lunii februarie 2010, la Centrul de Informare de la parterul Reprezentanţei Comisiei Europene.
La vernisaj au fost prezenţi şi au rostit discursuri comisarului european Leonard Orban, Excelenţa Sa ambasadorul Suediei, Mats Aberg; ES ambasadorul Austriei, Martin Eithinger; Andrea Varga; Niculae Idu; Radu Filipescu şi publicistul Josef Klein-Medeşan.
La cerere, este posibilă vizitarea expozitiei beneficiind de explicaţiile unui ghid.
Adresa:
Representation of the European Commission in Romania
Str. Vasile Lascar 31, sector 2, 020492 Bucharest
telefon: 00 40 21 203 54 45
fax: 00 40 21 316 88 08
** Andrea Varga a venit la Bucuresti în urma cu 12 ani cu o bursă Soros, ocupîndu-se cu studierea dosarelor la Arhivele Naţionale dar şi în alte arhive. A semnat zece filme documentare, a editat sau co-editat patru volume de documente şi a realizat mai multe expoziţii. Prima expoziţie, "Printre rînduri" a fost inaugurata în 2006, la Budapesta şi Bucureşti.
Foto: Horváth Ernő
08/26/2009
Facultatea de Jurnalism: Masterat in Productie multimedia si audiovizuala
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) din cadrul Universităţii din Bucureşti, organizează în perioada 8-13 septembrie înscrieri la programul de masterat Producţie multimedia şi audiovizuală. Coordonatoarea acestui program de masterat este conf. univ. dr. Georgeta Drulă.
Examenul de admitere va avea loc în 19 septembrie, ora 9.
Taxa de înscriere 150 lei. Suma se va achita la orice bancă sau sucursală de bancă în contul BCR Sector 5, Cod IBAN: RO 03 RNCB 0076010452620060, Cod fiscal 4505502. Chitanţa de plată a taxei trebuie să poarte numele candidatului.
La inscriere candidatii isi vor exprima optiunea pentru unul sau mai multe programe masterale (in vederea unei posibile redistribuiri).
CONŢINUTUL DOSARULUI DE ÎNSCRIERE
1) Cerere de înscriere şi un dosar-plic alb;
2) Diploma de bacalaureat şi diploma de licenţă, ambele în original;
3) Certificatul de naştere, în copie legalizată;
4) Copie legalizată după certificatul de căsătorie (dacă este cazul);
5) 3 fotografii tip buletin de identitate, pe hârtie fotografică;
6) Chitanţă - taxă de înscriere 150 de lei . Suma se va achita la orice bancă sau sucursală de bancă în contul BCR Sector 5, Cod IBAN: RO 03 RNCB 0076010452620060, Cod fiscal 4505502.
7) Eseu de motivare, în două exemplare;
TAXA DE ŞCOLARIZARE
Taxa anuală de şcolarizare este de 2.500 RON şi se achită în doua rate semestriale la orice bancă sau sucursală de bancă în contul BCR Sector 5, Cod IBAN: RO 03 RNCB 0076010452620060, Cod fiscal 4505502. Chitanţa de plată a taxei trebuie să poarte numele studentului.
Examenul de admitere
Examenul de admitere constă în:
a) eseu/scrisoare de motivatie (cca. 2 pagini), în funcție de interese, afinități, experiența acumulată și specificul programului de masterat; eseul se depune odata cu dosarul de inscriere
b) interviu de admitere – pe baza eseului depus si a ariei de interese a candidatului in specializarea masterului.
Studenţii masteranzi ai FJSC beneficiaza, pe parcursul celor doi ani de studiu, de locuri de cazare in caminele Universitatii din Bucuresti, de burse de studiu si sociale, precum si de burse in cadrul Programului european de schimburi interuniversitare ERASMUS iar în semestrul al IV-lea, de stagii de practică la universităţi partenere în cadrul Programului european Lifelong Learning.
Citeşte şi alte amănunte despre planul de învăţămînt şi programele de masterat organizate de FJSC:
Coordonatoarele programelor de masterat:
Managementul instituţiilor mass-media - Conf. univ. dr. Luminiţa Roşca
Teorii şi metode de cercetare în ştiinţele comunicării - Prof. univ. dr. Daniela Frumuşani
Producţie multimedia şi audio-video - Conf. univ. dr. Georgeta Drulă
Campanii de comunicare în publicitate şi relaţii publice - Conf. univ. dr. Cristina Coman
Jurnalism tematic - Conf. univ. dr. Mirela Lazăr
Comunicare corporativă (Managementul comunicării şi al resurselor umane) - Conf. univ. dr. Viorica Păuş
Detalii despre programele de masterat:
1. Managementul institutiilor mass-media
2. Teorii şi metode de cercetare în ştiinţele comunicării
3. Campanii de comunicare în publicitate şi relaţii publice
4. Producţie multimedia şi audiovizuală
5. Jurnalism tematic
6. Comunicare corporativă (Managementul comunicării şi al resurselor umane)
Mastere ID (pentru absolvenţii pre-Bologna)
Jurnalism & Multimedia
Relaţii publice şi publicitate
Comunicare şi resurse umane
Precizări
În conformitate cu prevederile Universităţii din Bucureşti, media minimă de admitere la master este nota 6 (şase). FJSC va înmatricula toţi candidaţii care obţin note peste această medie, pe locurile bugetate şi pe cele cu taxă; în acest fel, programele de master vor funcţiona cu mai multe grupe de studiu.
Precizăm că locurile bugetare pentru fiecare program de master vor fi stabilite după încheierea inscrierilor, în mod proporţional cu numărul de candidaţi înscrişi pentru fiecare din cele 6 programe de master de zi ale FJSC. În cazul unor solicitări mari, locurile cu taxă se pot suplimenta.
Avantajele cursurilor de masterat la FJSC
- Studiile de masterat organizate de FJSC deschid posibilitatea doctoratului
- Studiile de masterat ofera posibilitatea reconversiei profesionale catre domenii de larg interes (Jurnalism, Publicitate, Relatii Publice, Multimedia)
- Candidatii admisi pe locurile de la buget, ca si cei admisi pe locurile cu taxa vor beneficia de burse (în limita fondurilor disponibile), ca si de locuri în camin (în limita locurilor disponibile).
- Masteranzii FJSC vor putea beneficia de programele Agence Universitaire de la Francophonie, ale Ministerului Educatiei, Erasmus si Leonardo pentru efectuarea unor stagii în strainatate de un semestru sau de un an în Franta, Belgia, Spania, Suedia etc.
Avantajele unui masterat la ID
- Diplomele oferite sunt recunoscute de M. E. C.
- Metoda de invatamant ID este o metoda flexibila ce permite respectarea ritmului propriu de invatare
- Posibilitatea de a lucra si de a invata în acelasi timp, eliminand cheltuielile de masa si cazare necesare in alte sisteme de invatamant
- Metode interactive de predare – invatare - evaluare
- Suport pedagogic continuu:
- Materialele de curs:
- Intâlniri tutoriale.
PROGRAMUL SECRETARIATULUI
Masterat:
Luni - joi ---> 13 - 15
04/21/2009
Cautari, dupa 20 de ani. Povestea unei fotografii
La sfârşitul anului trecut, am primit un e-mail de la dl Jean Constantinescu. Cunoşteam numele dânsului din cu totul
alte împrejurari, mai degrabă profesionale, fără să-mi închipui vreodată că ar exista legături cu preocupările mele privind cercetarea evenimentelor şi arhivelor referitoare la revoluţie şi evenimentele post-decembriste.
Conţinutul scrisorii era următorul: „Dacă mai interesează pe cineva, aş putea descrie evenimente şi împrejurări interesante la care am fost martor. Mărturisesc că intervenţia mea de acum este un pic interesată: una din fotografiile postate de către d-voastră, probabil preluată din albumul editurii Denoel, mă prezintă alături de două doamne. Una din ele, aceea puţin mai vârstnică, sau poate ambele, mi-au salvat atunci viaţa şi, în ciuda unor eforturi, nu am reuşit până acum să le identific. Aţi putea să mă ajutaţi în vreun fel?”. Ca să fie mai clar, dl Constantinescu se referea la o fotografie surprinsă în fostul Comitet Central PCR care înfăţişa o persoană grav rănită prin împuşcare, plină de sânge, stând culcată pe o canapea. De-o parte şi de alta a rănitului, două femei.
- Jean Constantinescu, rănit prin împuşcare, în sediul CC-PCR
Tocmai postasem această fotografie pe blog, în legătură cu un articol despre revoluţie. Ştiam fotografia de 20 de ani. Şi eu şi alţi colegi ne-am întrebat de mai multe ori cine este persoana rănită şi cine ar putea fi însoţitoarele.
După câteva zile am primit şi o declaraţie, dată de dl Constantinescu, în faţa procurorilor militari. O declaraţie luată de Parchet, la aproape 20 de ani de la revoluţie. Şi nu era vorba de un simplu memoriu, al unui participant la revoluţie, ci o descriere a evenimentelor , relatată, se pare, de prima persoană împuşcată în sediul CC-PCR. Şi mai interesant: Jean Constantinescu sosise în clădirea asediată "la invitaţia lansată la TV de către domnul Ion Iliescu unor categorii de specialişti, inclusiv din domeniul energiei, de a veni la orele 17 la sediul fostului CC".
Ca să scurtez, rugamintea dlui Jean Constantinescu este una simpla: doreşte să afle cine sunt persoanele care i-au stat alături, după împuşcare şi când starea sa devenise critică. Pierduse o cantitate însemnată de sânge, transportarea la spital a întârziat ore şi ore. Mult după miezul nopţii, după ce fusese transportat în subsol alături de alţi zeci de răniţi, dar şi morţi, tot una din doamanele care i-au stat alături a reuşit să găseasca un taxi pentru al transporta la Spitalul de Urgenţă. Au urmat alte evenimente pe care vă las să le descoperiţi citind declaraţia dlui Jean Constantinescu.
Cei care cunosc identitatea celor două doamne care au stat alături de dl Constantinescu sunt rugaţi să sune la mobil-0721 288 362 (Romulus Cristea) sau să posteze un comentariu la acest articol, fie să scrie un e-mail la adresa: romulus.cristea@gmail.com.
Domnul Jean Constantinescu doreşte să le mulţumesca celor două doamne pentru că, afirmă dânsul, i-au salvat viaţa: "Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu erau alături cele două persoane. Ajunsesem în stare de inconştienţă, pierdusem o cantitate mare de sânge şi dacă nu mă transportau la spital, cu siguranţă soarta mea ar fi fost alta"
Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:
Declaraţie privind împrejurările în care am participat şi am fost rănit în fostul CC al PCR, la Revoluţia din 22 decembrie 1989Subsemnatul Jean Constantinescu, născut în data de 5 martie 1946 în comuna Stoeneşti judeţul Argeş, legitimat cu CI seria RR nr. 4188xx, CNP XXXX, domiciliat în str. Ioan Caragea – Vodă nr.xx, sectorul 1, Bucureşti, declar următoarele:In ziua de 22 decembrie 1989 la orele 14:00 - 14:15, m-am reîntors acasă, în strada Semilunei din cartierul Armenească, de la manifestaţiile de stradă. Soţia şi vecina de apartament mi-au relatat despre invitaţia lansată la TV de către domnul Ion Iliescu unor categorii de specialişti, inclusiv din domeniul energiei, de a veni la orele 17 la sediul fostului CC. Mi-am amintit de prelegerea domniei sale de prin anii 1987-88 la o conferinţă de la Politehnica din Bucureşti. M-am gîndit ca în împrejurarile acelea, menţinerea în funcţiune a sistemului energiei electrice, adus deja într-o stare critică, putea fi o problemă pentru succesul Revoluţiei, iar experienţa mea ar putea fi de folos. Condusesem laboratorul de cercetari Sisteme Electroenergetice al Institutului de Cercetări şi Modernizări Energetice (Icemenerg), soluţiile mele erau în folosire curentă la Dispecerul Energetic National, aveam şi un doctorat în conducerea, reglarea şi dezvoltarea sistemului electroenergetic naţional.
Am reuşit să intru în sediu pe la intrarea de S-E, între orele 14:30 – 15:00, cu oarecare greutate şi riscuri. Clădirea părea în stare de asediu iar în jurul ei se formase un „no-man’s land”. Nimeni nu ştia de dl Iliescu şi nici de întilnirea de la orele 17, au mai venit cîteva persoane, am fost duşi succesiv în mai multe
încăperi, la etaje diferite, pentru ca în final să ne strîngem într-o sală de şedinţe cu o masă ovală, la etajul IV, din aripa stîngă a clădirii, în faţa palatului regal. Pe la orele 17:30 se adunaseră 40-50 persoane, în mare parte necunoscute mie. In timp ce se primeau mesaje ameninţătoare, despre apa otrăvită etc., încercam să-mi dau seama cine sînt specialiştii din jurul meu. Devenisem oarecum bănuitor observînd că nu primeam răspunsuri concrete şi, mai ales, după ce am văzut că în sală intrau personalitaţi ale vechiului regim, ca de pildă, Corneliu Mănescu şi un fost ministru al energiei. Se circulase o listă pentru identificarea persoanelor şi specialităţilor, primisem hîrtie şi creion, aşteptam sosirea domnului Iliescu. In încăpere funcţiona un televizor iar pe cele două ferestre deschise spre piaţă ajungeau la noi frînturi din cuvîntările de la balconul clădirii.Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45, atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată. [Am mai realizat că tragerile au debutat atunci cînd mulţimea devenise nemulţumită de ce auzea şi vedea la balcon]. După un moment de derută, cineva a fost rugat să stingă lumina şi sala s-a golit în grabă prin cele doua uşi către coridorul dinspre curtea interioară. Cred ca am fost singurul rămas în întunericul din încapere. Mi-am aruncat în grabă pe umeri fularul şi un pardesiu larg, şi m-am aşezat lateral lîngă una din cele două fereastre deschise, cu mîna dreaptă spre Piaţă, încercînd să disting trăgătorii şi mai ales ce se întîmpla în Piaţa plină de oameni, de unde răbufnise un vuiet amplu.După a doua sau a treia apariţie la marginea ferestrei, nu îndeajuns de precaute, deşi mă aflam în întuneric, am fost doborît de o lovitură puternică. Foarte probabil, s-a tras cu armă automată cu vizare în infraroşu şi am fost, dacă nu întîiul, oricum între primii răniţi după fuga Ceauşeştilor. Socul a fost atît de puternic încît la început am crezut că am fost lovit în piept, mortal. Dezmeticindu-mă puţin, mi-am dat seama că durerea venea din braţul drept şi că acesta fusese practic secţionat la nivelul antebraţului. M-am tîrît cu greutate pînă la una din uşi şi am reuşit s-o deschid. Pe culoar, o mulţime înghesuită de oameni privea paralizată şi cu stupoare la mine, aflat pe jos. I-am rugat să-mi foloseacă cravata drept garou, a făcut acest lucru o femeie. Ea m-a întrebat dacă poate încredinţa unei persoane cunoscute porthartul militar în care ţinem actele personale. Am zărit pe d-l Emilian Dobrescu, fost preşedinte de CSP şi atunci ministru secretar de stat la CNST, unde ajunsesem şi eu, prin jocul întîmplarii, detaşat de către institut. Se pare că acesta nu a dorit să-l ia. 5-6 zile mai tîrziu, soţia mea a făcut eforturi disperate pentru a-mi recupera actul de identitate şi a mă salva dintr-o situaţie delicată la spital, despre care voi mai vorbi. Cîteva acte, printre care şi buletinul de identitate, au fost găsite într-o magazie inundată din cladirea ocupată de revoluţionari.Am rămas în clădire pînă spre miezul nopţii, pansat rudimentar de mai multe ori, transportat de colo pînă colo, cu sprijin esenţial din partea acelei doamne, de la început şi pînă la ieşirea din clădire. Nu am reuşit să-i cunosc numele nici pîna astăzi, deşi apare într-o fotografie din volumul LIBERTATE ROUMANIE al editurii Dënoel din Franţa (martie 1990), la pagina 33 – jos, care mă arată pe o canapea, pe unul din culoare. Fotografia mi-a fost semnalată întîmplator, şase luni mai tîrziu. Mi-am pierdut de cîteva ori cunoştinţa, garoul şi apoi pansamentele sumare nu opreau pierderea de sînge. După o astfel de reanimare, pornisem la drum, mă mai sprijinea o a doua fată, şi ea apare în fotografie, trebuia sa coborîm de la etaul I la parter pentru a forţa ieşirea din clădire. Scara monumentală dinspre palatul regal era supusă unui foc intens si nu am fost lăsaţi să deschidem uşa de la ieşire. Holul de la parter părea să fie în foc deschis, mulţi tineri trăgeau de lîngă noi, din spatele fiecarui stîlp al holului. M-au dus într-o cameră de la parter (subsol?) plină cu răniţi. Eram întins pe jos, un tînăr mi-a schimbat bandajul, mi-am piedut din nou cunoştinţa. M-am trezit între răniţi grav şi morţi, am facut efortul să ies din cameră, m-am tîrît din nou spre holul de la intrarea principală, m-am aşezat pe una din numeroasele lăzi de muniţie împrăştiate peste tot. Uşa de la intrare continua să fie sub asediu iar eu aşteptam un moment mai liniştit pentru a ieşi. Am văzut cum sîngele curge nestingherit pe lîngă pansament, mi-am pierdut din nou cunoştinţa, m-am regăsit în camera cu oamenii răniţi întinşi pe jos, apoi nu ştiu ce s-a mai întîmplat. Spre miezul nopţii am fost trezit de doamna din fotografie, să-mi spună că mă aşteaptă un taxi. In timp ce ieşeam am mai putut să observ flăcările care mistuiau clădirea dintre sediul CC si Biblioteca Universitară, acoperişul bibliotecii şi, de asemenea, tirul îndreptat de armată asupra clădirilor incendiate.La spitalul de urgenţă Floreasca m-am mai înviorat, m-au înregistrat, am comunicat telefonul unui unchi din cartier (acum decedat), acesta a venit curînd însoţit de soţia sa, am schimbat cîteva cuvinte încercînd să-i liniştesc, pe ei şi mai ales pe soţia mea şi pe cei doi baieţi ai mei. Am fost dus pe unul din culoarele spitalului, lăsat şi uitat pe un scaun mobil. M-a găsit leşinat, în jurul orei 4 din 23.12.1989, dr. ortoped Pavel (acum decedat), ieşit se pare la o ţigară din sala de operaţie. M-a luat în sală şi operat imediat, fără pregătire specială. In aceste condiţii, la cîteva zile am fost din nou operat, deoarece rana insuficient curăţată se infectase. In muşchii antebraţului drept mai port numeroase fragmente metalice. Am împărţit o rezervă cu dl. Dumitru Stănescu, rănit grav în şold în timp ce încerca să pună drapelul găurit pe palatul regal. Nopţile, spitalul parea să fie atacat şi apărat cu disperare. Am mai fost cercetat de către un comitet ad-hoc care identifica răniţii. Porthartul cu actele personale nu era de găsit deşi soţia înfrunta riscuri mari prin preajma fostului CC. A putut totuşi să-mi aducă mai întîi o adeverinţă semnată de Iordan Rădulescu, ştampilată rudimentar. Buletinul a fost găsit după 8 – 10 zile.Biletul de ieşire din spital, cu nr. E10 21627, din 13.01.1990, menţioneză diagnosticul “Plagă prin împuşcare transfixiantă antebraţ drept cu fractură cominutivă 1/3 prox. a cucubitusului - ameliorată” şi observaţia “Rănit în timpul Revoluţiei”. Văzîndu-mi hainele, mi-am dat seama cît de norocos am fost. Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.După vindecare, nu am cautat foloase politice sau materiale. Am beneficiat totuşi un numar de ani de scutirea legală de impozit pe salariu. Am primit Certificatul nr. 396 / 05 August 1991 şi Brevetul nr. 110 / 1991 de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 potrivit Legii 42 / 2004 (confirmate acum prin Certificatul de luptător rănit nr. 00222). Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.Cred că viaţa a demonstrat buna mea credinţă de atunci, adică încercarea mai puţin obişnuită de a susţine Revoluţia. De atunci, am primit însărcinări importante în sectorul energiei electrice, fără sprijin politic şi complicităţi, şi mai ales, fără să fac vreo referire la participarea mea în Revoluţie. Am fost pe rînd: şef serviciu programare operaţională la Dispecerul Energetic Naţional, consilier al preşedintelui Renel abia înfiinţat, coordonator al Comitetului de Strategie şi Reformă al Renel, care a elaborat programul de restructurare a sectorului energiei electrice, de două ori director general al Icemenerg, de două ori preşedinte al ANRE (pe care am şi înfiinţat-o), director general al Transelectrica (pe care am înfiinţat-o) iar acum, după pensionarea fără voie din martie 2005, înainte de limita de vîrstă, sînt preşedintele neremunerat al asociaţiei Institutul Român al Energiei (IRE), care reprezintă România la Eurelectric, asociaţia europeană a industriei energiei electrice. Din septembrie 2005 şi pînă în august 2007, am mai fost consultant-coordonator al Programului USAID de asistenţă a României în domeniul Energiei (REP 3). In prezent, sînt consultant pe prioade scurte de timp în programul USAID de asistenţă acordată ţărilor din Europa de Sud-Est în domeniul energiei electrice.Jean Constantinescu17 iulie 2008.
* Puteti afla şi alte amănunte despre acest caz accesând:
http://romuluscristea.wordpress.com
http://21decembrie.wordpress.com
http://21decembrie89.blogspot.com/
Foto: Business Magazin, Mediafax şi Editura Dënoel
12/03/2008
10/20/2008
Uite asa imi reimprospatez memoria
Acum trei zile am mai primit o citaţie-invitaţie cu menţiunea "Martor la evenimentele din decembrie 1989".
De câte ori primesc un aviz de la Poşta Română mă indispun. Ştiu că nu poate fi decât o citaţie de la
Pachetul Militar. Au început deja să mă plictisească şi să mă obosească grav. La începutul anilor '90, citaţiile veneau de peste tot: Ministerul de Interne, Procuratura Generală, Parchetul Militar, Secţia 1 Poliţie etc. Acum doar de la Parchet. De-a lungul anilor s-au adunat, nu exagerez deloc, cu sutele. Şi le pun teanc într-o cutie. Am o ladă, cu documente despre activităţile mele din perioada august 1989-iulie 1990: citaţii, somaţii, legitimaţii, mii de fotografii şi filme, pagini rupte de prin dosare, înregistrari audio şi alte documente. Am şi fotografia lipită pe panoul de la Secţia 1 Poliţie, în iunie 1990, când explicaţia era una imbecilă-"Manifestant din Piaţa Universităţii", o invitaţie pentru mineri şi alţi declasaţi să mă identifice şi eventual să-mi aplice un linşaj. Ţin minte că luni de zile nişte indivizi, col. Manta, col. N. Rotaru etc, mă reţineau şi mă interogau ore întregi, zile de-a rândul. Apoi, veneau alţii la rând de la Ministerul de Interne, Secţia 1 Poliţie, Secţia 2, Secţia 7, Inspectoratul General de Poliţie, Parchetul Militar, Parchetul General şi chiar Ministerul Apărării Naţionale. Erau nerăbdători să afle ce mai ştiu despre noaptea de 21 decembrie 1989, la baricadă, despre ce s-a întâmplat în CC-PCR, apoi la manifestaţiile care au urmat...şi căutau ca disperaţii nu ştiu ce documente de negăsit sau traseul armamentului dispărut. În schimb eu le spuneam ce-am văzut şi refuzau să consemneze: oameni împuşcaţi de ofiţeri, angajaţi USLA care au continuat să terorizeze lumea şi după 22 decembrie '89 (ziaristul Ion Cristoiu a fost martor direct la un astfel de eveniment, o sechestrare a unui grup de civili care erau ameninţaţi de aceste matahale), miliţieni prinşi cu armament la chiloţi, ascunşi prin beciuri şi lifturi, cadre ale Securităţii care se predau noaptea prin subteranele CC-ului, despre cine şi cum utiliza armamentul special (puşti cu lunetă, fiole cu gaz toxic etc.).
Lista cu persoane din fostul Comitet Central, la primele ore după intrarea manifestanţilor. E vorba de un document interceptat. Ofiţerii de informaţii erau infiltraţi printre manifestanţi şi îşi vedeau de lucru, transmiteau mai departe ce se întâmpla în CC-PCR :
Acum însă îmi dau seama că poate aceste "invitaţii" prind bine. Aşa îmi reîmprospătez memoria. Aşa m-am reîntâlnit cu oameni pe care nu i-am mai văzut de 18 ani. Dau peste documente de care uitasem. Au apărut zeci de fotografii absolut surprinzătoare, câteva filme (ceva rar de tot) făcute la Guvern, Ministerul Apărării Naţionale, Comitetul Central -PCR. Şi ce personaje.... Am revăzut stenograme (pe care le credeam pierdute) ale unor discuţii cu Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu, NS Dumitru, N. Bârlădeanu, Kuki Borislavski şi alţii. Am revăzut prin amintiri întâlnirile din zilele revoluţiei cu Alin Teodorescu, Ion Cristoiu, Bogdan Popovici, Cornel Nistorescu, Henri Wald, Petre Roman, Dan Petre Popa, prof. D. Homentkowski, Adrian Sârbu şi mulţi, mulţi alţii. Ca fapt divers, mai erau pe acolo, Mihaela Rădulescu şi Floriana Jucan. Da, au fost şi ele, destul de implicate în ceea ce se întâmpla şi au trăit cu intensitate evenimentele. Mi-am amintit de cererea autorităţilor de a resuscita organisme ale PCR (posed document). Da, îngrozit sunt şi nu pot să uit plânsetele mamei lui Florin Ciungan sau de ţipetele sorei lui Cornel care mă întrebau disperate cum s-au întâmplat nişte nenorociri. În acele zile, din cauza oboselii nu mă mai impresiona nimic, nici creierii risipiţi pe pereţi, nici sângele impregnat pe haine, nici răniţii aruncaţi unii peste alţii laolalţă cu morţii prin subsolurile CC. Ca să vezi, uitasem de evacuarea unor importante ambasade la care am participat în perioada 22-24 decembrie 1989 (există câteva filme foto şi casete video nedate publicităţii până în prezent). Un important diplomat al unei ambasade şi-a adus aminte peste ani de noi şi a trimis un plic cu nişte bani, care nu ştiu pe unde s-au mai scurs, eu refuzând din principiu astfel de recompense. Uitasem de traseul unor documente militare sau ale Securităţii, de caietele cu adrese şi coduri militare, de echipamentele speciale de la Direcţia V. Aşa mi-am adus aminte şi despre ce a urmat până în iulie 1990. Cum a fost înfiinţat Colegiul Naţional de Apărare, cum se implica Ion Iliescu în organizarea manifestaţiilor împotriva opoziţiei, cum omorau, furau şi tâlhăreau pe rupte ofiţerii de la MApN, Poliţie, alte servicii şi multe altele. Ceea ce nu ştiu foarte mulţi, în ultima perioadă, probabil având mustrări de conştiinţă unii şi-au făcut autodenunţuri, care pentru alţii sunt deranjante.
Cum îmi găsesc puţin timp mă voi ocupa de editarea documentelor, a fotografiilor, înregistrările audio şi a filmelor. E doar o problema legată de timp, dar şi de bunăvoinţa prietenilor sau colegilor de a spune adevărul. Doar au trecut aproape 19 ani...
10/09/2008
Demolari in ansamblul de arhitectura Str. Batistei
Declanşarea procedurii clasării de urgenţă
Strada Batiştei nr. 26
De aproximativ o săptămână, la adresa din str. Batiştei nr. 26, sector 2, Bucureşti, se execută lucrări care indică o posibilă demolare a imobilului de pe amplasament. Cum la poartă nu există niciun panou de identificare a lucrărilor care să sugereze tipul lucrărilor executate, există suspiciunea unor lucrări de demolare ilegală.
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură "Str. Batiştei"
Chiar şi în cazul unei demolări autorizate, dată fiind probabilitatea ca demolarea să se termine în câteva săptămâni, si probabilitatea ca aceasta să aibă o valoare ridicată (informaţia de mai jos nu este rezultat al unui studiu amănunţit, dar lasă să se întrevadă această probabilitate) este necesară declanşarea procedurii clasării de urgenţă (adică includerea imobilului în lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii şi Cultelor).
***************
* În cele ce urmează vă prezint o documentare realizată de arhitectul Adrian Bălteanu:
Clădirea din str. Batiştei nr. 26
-datele de mai jos sunt obţinute în urma unui studiu orientativ-
Regim juridic de protecţie a valorii patrimoniale:
Deşi nu este clasată individual ca monument istoric, clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură "Str. Batiştei" cod Lista Monumentelor Istorice (LMI): B-II-a-B-18093 şi se află în zona de protecţie a Casei Marmorosch-Blank (Casa Spayer, arh. Louis Blanc, 1900), aflată pe str. Batiştei 24 A, cod LMI: B-II-m-B-18096. În zonă există mai multe clădiri clasate în LMI, nu a fost făcut un studiu amănunţit asupra zonelor de protecţie a acestora, astfel clădirea de la nr. 26 este posibil să se afle şi în zone de protecţie a altor monumente istorice.
Conform PUZ-Zone construite protejate, clădirea este situată în Zona construită protejată nr. 20 - Batiştei. Această zona face parte din categoria Trasee şi este una de tip Strada de ţesut tradiţional majoră. Această zonă este catalogată de PUZ-Zone construite protejate ca Zonă protejată cu valoare ridicata şi grad de protecţie maxim, într-o astfel de zonă „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică.”
Câteva aprecieri asupra clădirii:
Imaginea exterioară generală a clădirii ar putea-o situa cu uşurinţă în a doua pătrime a secolului al XX-lea.
La o primă vedere, clădirea beneficiază de o compoziţie arhitecturală complexă.
În urma unei analize orientative a planurilor istorice şi a imaginilor de la faţa locului există posibilitatea ca o parte din zidurile acestei clădiri să fie anterioare anului 1846.
Argumente:
·Păstrarea unei părţi din conturul la sol al clădirii figurate în planul de la 1846 (Borroczyn)
[poziţionarea pe hărţile istorice a clădirii de pe str. Batiştei nr. 26]
· Existenţa unui joc de asemănări şi diferenţe la nivelul profilelor orizontale ale clădirii, acest joc ar putea trăda un gest coerent al arhitectului actualei clădiri de marcare a unui preexistent. Profilul dintre parter şi etaj aflat doar în zona unde e posibil, conform studiilor planurilor istorice, ca arhitectul clădirii actuale să fi păstrat ceva anterior este unul mai elaborat. Cel dintre etaje, simplificare a primului, în cazul în care acesta ar fi păstrat, ar putea arăta intenţia arhitectului de a integra primul profil imaginii de ansamblu, dar totodată şi pe cea de a-i păstra identitatea de martor al vechii clădiri. S-ar putea argumenta faptul că acest al doilea profil este mai simplificat fiind mai departe de privitorul aflat în 
curte. Aceasta idee este plauzibilă, totuşi împotriva ei stau următoarele observaţii: prima, lungimea acestor profile este una mică, iar profilul dintre parter şi etaj nu este atât de complicat, o simplificare a profilului la etaj ar putea fi privită ca o complicare la nivelul compoziţiei arhitecturale generale. A doua, faptul că partea groasă a de la partea superioară a profilului este mai lată între parter şi etaj decât cea dintre etajul 1 şi balconul etajului 2. Cornişa casei, are un alt profil, din altă familie decât cele la care am făcut referire mai sus, profil al casei noi (fără ornamentaţia crenelată, cu alte rapoarte şi număr de orizontale).
· Poziţionarea pe parcelă, deşi parcela este una de formă neregulată, iar frontul este o linie frântă, o clădire construită în a doua pătrime a secolului al XX-lea, în zona centrală a Bucureştiului nu putea fi realizată decât respectând un anumit regim de aliniere. Nu am studiat vreun regim de aliniere interbelic valabil pentru aceasta stradă, însă o poziţionare a clădirii precum aceasta este puţin probabil să apară în urma unui regim de aliniere, explicaţia plauzibilă ar fi integrarea în actuala clădire a unei părţi dintr-una preexistentă.
· Este de menţionat şi existenţa unei pivniţe comune a acestei clădiri cu cea de la nr. 24A, Casa Spayer.
Date despre demolare:
Demolarea a început la sfîrşitul lunii septembrie 2008,
La faţa locului nu există vreun panou de identificare a acestei acţiuni conform legii 50/1991 şi a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998
În cazul unor ilegalităţi în astfel de situaţii, autorităţile care trebuie să intervină sunt:
· Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Sectorului 2, Serviciul inspecţie control constructii (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul în Constructii al Municipiului Bucureşti (cf. legii 50/1991)
· Inspectoratul General de Poliţie (cf. legii 259/2006)
· Direcţia Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional – Municipiul Bucureşti (legea 422/2001)
Foto şi text: Arh. Adrian Bălteanu
Citeste si articolul de la adresa:
http://romulus-cristea.blogspot.com/
10/01/2008
Adeverinta de necolaborare de la CNSAS. Nu am lucrat pentru Securitate si nu am facut politie politi
Am primit zilele trecute o scrisoare recomandată de la CNSAS. Era o adeverinta care certifica ca nu am fost lucrător si nici colaborator al Securităţii. Cererea de verificare la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a fost făcută la scurt timp după înfiinţarea acestuia, prin 2000 sau 2002. Atât eu, cât şi reprezentanţii Asociaţiei 21 decembrie am făcut numeroase reveniri la cererea iniţială. Din partea asociaţiei s-a cerut verificarea unui număr de 158 revoluţionari, în baza legii privind accesul la propriul dosar de la securitate. Până în prezent au fost verificaţi circa 80 de revoluţionari. La asociaţia 21 decembrie, din cei verificaţi, patru revoluţionari au fost găsiţi cu dosar de colaboratori ai fostei Securităţi. Deconspirarea celor patru a fost făcută în acest an.Trei din aceştia sunt persoane publice.
Cererea pentru verificarea dosarelor de la CNSAS a fost făcută ca urmare a apariţiei Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 ( nr. 341/2004) care condiţionează eliberarea noilor certificate de revoluţionari de o verificare prealabilă a dosarelor de la CNSAS. Fiecare persoana care a solicitat preschimbarea certificatului a semnat o declaraţie notarială prin care se consemna că respectivul nu a făcut parte din organele de represiune ale fostului regim comunist şi nu a desfăşurat activităţi de poliţie politică. Deşi unii au semnat fără nici un fel de reţinere o astfel de declaraţie, ulterior au fost deconspiraţi că au avut astfel de activităţi. Pînă în prezent, nici unei persoane dovedite ca fost colaborator al poliţiei politice nu i s-a retras certificatul şi nici nu a fost obligat să restituie bunurile căpătate (terenuri, magazine, locuineţe şi indemnizaţii) în virtutea legii privind revoluţionarii.
De menţionat că deşi am depus cererea de verificare la CNSAS de aproape opt ani, abia de cîteva zile am primit un răspuns oficial, între timp, de cel puţin zece ori, trimiţîndu-mi-se adrese oficiale de la CNSAS prin care mi se cereau diverse acte: copie vizată la zi după cartea de muncă şi autobiografie amănunţită. Precizez că în 1989, aveam 21 de ani, eram student la zi, la Universitatea Politehnica, Facultatea de Energetică. Angajat am devenit abia după 1990, relevanţa unei cărţi de muncă nefiind justificată pentru cercetările de la CNSAS. În plus, CV-ul care mi-a fost solicitat de la CNSAS şi pe care l-am trimis conţinea în proporţie foarte mare, bineînţeles doar activităţile şi studiile efectuate începând cu 1989. Consider că aceste solicitări CNSAS au fost cel puţin aberante şi s-au constituit într-o procedură de tergiversare a cercetării.
În prezent, cercetările dosarelor revoluţionarilor de la CNSAS sunt făcute la cererea expresă a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), nu de alta, dar prin preschimabrea certificatelor de revoluţionari, posesorii acestora care au venit sub media pe economie primesc o indemnizaţie care depăşeşte salariul mediu pe economie, iar răniţii şi reţinuţii primesc această indemnizaţie indiferent de venitul realizat. Asta ca să nu punem la socoteală şi posibilitatea obţinerii unor terenuri, case, magazine etc. Poate şi din această cauză, după 18 ani, în sfârşit se face o verificare a dosarelor de la CNSAS.
* O cerere de verificare a dosarului meu de la CNSAS a mai fost făcută şi în anul 2004, în cadrul campaniei Voci curate, privind verificarea jurnalistilor. Bneinteles nicio persoana de pe lista nu a fost verificata.
09/24/2008
Test cu telefonul mobil Samsung G810. Date tehnice, imagini,prezentare
Pentru testul video, foto si audio am utilizat telefonul mobil Samsung G810, un
telefon cu dotări de vârf. Mobilul este dotat cu cea mai performată 
cameră foto comparativ cu orice alt tip de telefon GSM. Carcasa
este de metal șlefuit cu grosimea de 17.9 mm, conectivitate HSDPA, cameră foto
de 5 megapixeli cu face detection, WDR și Image Stabilization. Cei de la Samsung au adăugat un
receptor GPS și un modem WiFi. Telefonul, de fapt un smartphone, rulează
sistemul de operare Symbian S60. Camera aparatului are 5 megapixeli, zoom optic
3X şi bliţ cu xenon. Meniul principal se deschide printr-o singură apăsara, iar
dacă tasta este ţinută apasată pentru câteva secunde, aceasta deschide
administratoru de sarcini, care afişeaza toate aplicaţiile care ruleaza în acel
moment.
Camera lui G810 se
foloseste de GPS integrat pentru funcţia de geotagging, astfel fotografiile
putând fi 
folosite în bloguri la galerii capabile geotag. Iar la capitolul
înregistrare video, G810 poate înregistra la rezoluţie VGA. Telefonul are ecran
mare, de 2.6 inch QVGA, navigare internet HSDPA, cameră foto de 5 MP, GPS,
Wi-Fi, bluetooth şi suport pentru card de memorie microSD (personal am instalat
un microSD de 8G). Softul de GPS pe care l-am instalat pe telefon este Garmin şi funcţionează fără
probleme, chiar şi în spaţii închise (apartament).
Samsung G810 este un telefon tri-band, cu capabilităţi 3G si HSDPA cu suport de 3.6Mbps. G810 rulează pe o platforma de soft Symbian v9.2 S60 de generaţia a treia OS .
Alte teste puteţi vedea şi la adresa mea de moblogging:
http://moblog.net/romuluscristea
* Imagine foto panormică:
Fotografie panoramică realizată cu telefon mobil Samsung G810. Filmare de exterior. Str. Nerva Traian nr. 3-5; Esplanada; Bucuresti, Romania; 23 septembrie 2008;
* Filmare interior:
Filmare facuta cu telefonul mobil Samsung G810. Am folosit zoom-ul optic. Filmare de interior. Bucuresti, Romania; 22 septembrie 2008;
* Filmare exterior:
Filmare cu telefon mobil Samsung G810. Am utilizat zoom optic. Filmare de
exterior.
Str. Nerva Traian nr. 3-5; Esplanada; Bucuresti, Romania; 23
septembrie 2008;
* Înregistrare audio cu telefonul mobil Samsung G810:
Inregistrare audio realizata cu un telefon mobil
Samsung G810; Bucuresti, Romania;22 septembrie 2008; Romulus Cristea;
* Foto exterior:
Fotografie cu telefon mobil Samsung G810. Foto de exterior. Str. Nerva Traian nr. 3-5; Esplanada; Bucuresti, Romania; 23 septembrie 2008;
* Foto cu macro, la interior, cu blitz:
Fotografie cu opţiunea macro. Foto interior cu bliţ; 23 septembrie 2008, Bucureşti.
* Foto interior, text, fără blitz:
Fotografie cu opţiunea text; interior; fără bliţ; Bucureşti; 23 septembrie 2008;
* Voi reveni în curând cu noi imagini şi alte teste realizate cu acest timpde telefon mobil şi care este la ora actuală cel mai performat pentru utilizarea în vlogging si moblogging.
09/02/2008
Blogging doar cu telefonul mobil (fără interacţiune cu un calculator)
La Snapvine.com, subsidiară a WhitePages.com am găsit o platformă pentru bloguri audio. Audio blogging cu adevărat! Ce are interesant această platformă: postarea de articole audio de pe telefonul mobil, din orice colţ al lumii (fără a interacţiona cu calculatorul), plus posibilitatea adăugării unui tradiţional profil însoţit de text la care se poate alătura însă un player (cu sau fără opţiunea autoplay). Deschiderea paginii personale poate fi însoţită deci de un mesaj vocal. Alt aspect interesant este încărcarea fişierelor audio pentru care există trei posibilităţi: microfon, upload calculator şi, surprinzător telefon mobil. Pentru a încărca fişiere audio de pe telefonul mobil este necesar să vă înregistraţi numărul telefonului mobil personal, să sunaţi la Snapvine, la numărul afişat pe site.
Blogul propriu-zis permite încărcarea de text, fişiere audio şi fotografii în format .jpg. Marele avantaj al audio blogului este că postarea articolelor (în format audio) se poate face de pe telefonul mobil, fără să aveţi acces la vreun calculator. Deci puteţi posta de pe drum, din orice zonă, fără calculator, doar prin transmiterea mesajului vocal cu ajutorul telefonului mobil. România este trecută pe lista celor care pot utiliza serviciile Snipevine. Într-adevăr, o facilitate extraordinară. În plus, tot prin intermediul telefonului mobil vă puteţi asculta comentariile (audio) directe la articole sau alte mesaje (tot audio) lăsate de vizitatorii blogului. Prietenii vă pot lăsa mesaje sau comentarii prin intermediul telefonului mobil accesand un număr şi un cod aflat la centrul de mesaje de pe pagina voastra.
În rest, cine nu doreşte să folosească această metodă de postare cu telefonul mobil, poate apela la metodele tradiţionale de scriere pe blog şi pot înregistra fişierele audio cu microfonul sau upload calculator. Fişierele audio pot fi încărcate în formatele .mp3 sau .wav, cu o dimensiune de circa 10 Mb (site-ul nu oferă vreo atenţionare privind dimensiunea maximă a fişierelor; am aflat-o prin încercări succesive)
Snipevine mai oferă o serie de widget-uri, precum fotografie cu voce, slide-uri cu voce şi playere care pot fi integrate la cerere, direct (de către Snipevine), sau prin generarea unui cod, pe alte 27 de bloguri sau spaţii sociale (MySpace, Hi5, Tagged, Facebook, Xanga, Flixter, Blogger, LiveJournal, Live Spaces, Vox şi altele ).
De asemenea, toate posturile voastre (audio+text+fotografie) pot fi transferate printr-o singură comandă la blogurile şi spaţiile sociale de mai sus.
Blogul meu de la Snipevine (unde am postat o recenzie la o carte de a mea, de la radio, plus un interviu cu gen. Dan Voinea), poate fi accesat la adresa:
